DE CE „BĂRBAȚII SUNT DE PE MARTE”, IAR „FEMEILE DE PE VENUS”?
În celebra carte a lui John Gray, „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”, autorul sugerează că bărbații și femeile provin din lumi complet diferite, fiind comparați cu locuitori ai planetelor Marte și Venus. Aceasta este o metaforă care evidențiază diferențele lor fundamentale. La început, marțienii și venusienele s-au întâlnit și s-au simțit fascinați de diferențele dintre ei, ceea ce i-a făcut să se îndrăgostească și să trăiască în armonie.
Până în acest punct, totul este bine și frumos. Doar că, după ce au decis să trăiască pe Pământ, marțienii și venusienele au uitat că sunt diferiți. Această „amnezie selectivă” le-a creat așteptări nerealiste față de parteneri, crezând că aceștia vor reacționa la fel ca ei în orice situație. Neînțelegând aceste diferențe, au început să apară conflicte și tensiuni în relații.
Autorul punctează clar în primul capitol al cărții: „Bărbații presupun greșit că femeile trebuie să gândească, să comunice și să reacționeze la fel ca ei; femeile presupun greșit că bărbații trebuie să simtă, să comunice și să răspundă la fel ca ele. Am uitat că bărbații și femeile sunt diferiți”.
Apoi, continuă și explică ce înseamnă concret „amnezia selectivă”. „Atât marțienii, cât și venusienele au uitat că sunt din lumi diferite. Într-o dimineață, tot ceea ce au învățat despre diferențele lor a fost șters din memorie. Și, de atunci, bărbații și femeile au început să fie în conflict.” Iată cum se creează un scenariu familiar în multe relații contemporane.
În al doilea capitol al cărții, autorul notează că bărbații și femeile au valori fundamentale diferite, ceea ce conduce la două scenarii întâlnite frecvent în cupluri.
Primul dintre ele este următorul: femeile se plâng de multe ori că bărbații nu le ascultă. Bărbații fie nu acordă atenție, fie ascultă doar parțial și apoi oferă soluții, crezând că astfel ajută. Femeile, însă, caută empatie și nu soluții. Pe de altă parte, al doilea scenariu este descris astfel: bărbații se plâng că femeile încearcă mereu să-i schimbe. Când o femeie iubește un bărbat, ea simte nevoia să-l ajute să devină mai bun, însă bărbatul percepe acest lucru ca pe o încercare de a-l controla. În schimb, el își dorește să fie acceptat.
În continuare, John Gray descrie „viața pe Marte”. El subliniază că bărbații valorizează puterea, competența și realizările, simțindu-se împliniți prin succes și autonomie. Din acest motiv, bărbații sunt deranjați de sfaturile nesolicitate, percepându-le ca pe o lipsă de încredere în abilitățile lor.
Cea mai frecventă plângere a bărbaților despre femei este că încearcă mereu să-i schimbe. Când o femeie iubește un bărbat, simte că trebuie să-l ajute să crească și să devină mai bun. Formează un fel de „comitet de îmbunătățire”, iar el devine proiectul ei principal. Chiar dacă el se opune, ea nu renunță și așteaptă orice ocazie să-l ajute sau să-i spună ce să facă. Ea crede că îl susține, dar el simte că este controlat. În schimb, el își dorește acceptarea ei.
În contrast, autorul descrie „viața pe Venus”, unde femeile pun accent pe dragoste, comunicare și relații. Ele se simt împlinite atunci când împărtășesc o anumită trăire sau experiență. Pe „Venus”, atunci când oferi ajutor și sfaturi este o expresie a iubirii, spre deosebire de „Marte”, unde acest aspect poate fi perceput ca un afront la competență.
Tot din această pricină apar și problemele de comunicare. Bărbații cred că femeile vor soluții la problemele lor și încearcă să fie „domnul repară-tot”. Acest lucru determină femeile să se simtă neînțelese, deoarece ele au nevoie de cineva care doar să le asculte.
Femeile, pe de altă parte, încearcă să ajute bărbații oferind sfaturi nesolicitate sau critici constructive. Acest lucru îl poate face pe bărbat să se simtă incompetent sau neapreciat.
Care e soluția sugerată de John Gray?
Bărbații trebuie să practice ascultarea activă fără a oferi soluții, iar femeile ar fi bine să-l facă pe bărbat să se simtă acceptat și să evite criticile. Aceste mici ajustări vor ajuta la crearea unei relații mai solide, bazate pe înțelegere și sprijin reciproc.
În următorul capitol, autorul subliniază că bărbații și femeile gestionează stresul în moduri foarte diferite, ceea ce poate duce la tensiuni și neînțelegeri. Bărbații, accentuază autorul, tind să devină retrași, preferând să se izoleze în „peștera” lor pentru a reflecta și a găsi soluții la problemele pe care le au. Această retragere îi ajută să își recapete controlul și liniștea interioară. Dacă nu reușesc să găsească o soluție, își distrag atenția cu activități simple, cum ar fi cititul sau sportul, pentru a se elibera de presiune.
Când un marțian este supărat, el niciodată nu vorbește despre ce îl deranjează. În schimb, devine foarte tăcut și se retrage în peștera lui pentru a se gândi la problemă, încercând să găsească o soluție.
Pe de altă parte, femeile reacționează diferit la stres. Ele devin de multe ori copleșite și emoțional implicate, simțind nevoia să vorbească despre problemele lor pentru a se simți mai bine. Pe „Venus”, comunicarea deschisă despre dificultăți este un semn de iubire și încredere, iar împărtășirea acestor trăiri le ajută să se relaxeze și să își recapete echilibrul.
Pe Venus, împărtășirea problemelor cu altcineva este considerată un semn de iubire și încredere, nu o povară. Venusienele nu se rușinează să aibă probleme. Ele își definesc stima de sine prin relațiile iubitoare pe care le au.
Aceste diferențe în abordarea stresului generează neînțelegeri între parteneri. Femeile nu înțeleg de ce bărbații aleg să se retragă și simt că sunt ignorate, iar bărbații nu înțeleg de ce femeile au nevoie să vorbească despre probleme. În loc să le asculte, ei tind să creadă că trebuie să ofere soluții, ceea ce poate face ca femeile să se simtă neînțelese.
Femeile nu înțeleg cum marțienii fac față stresului. Ele se așteaptă ca bărbații să se deschidă și să vorbească despre toate problemele lor, la fel ca venusienele. Când un bărbat se retrage în peștera lui, femeia se simte ignorată și neapreciată.
În privința lucrurilor care îi motivează pe bărbați și pe femei, autorul subliniază că pentru bărbați, sentimentul de a fi necesar și apreciat este o forță motivațională puternică. În momentul în care nu se simt utili sau simt că eforturile lor nu sunt recunoscute, bărbații devin mai retrași, pasivi și lipsiți de energie în relație.
A nu fi necesar este o moarte lentă pentru un bărbat. Când un bărbat nu simte că face o diferență pozitivă în viața cuiva, îi este dificil să se motiveze, să se implice în viața și relațiile sale.
În schimb, când sunt încurajați să ofere, când simt că partenera lor are încredere în ei și le apreciază eforturile, ei devin mai implicați și dornici să dea tot ce au mai bun.
Pe de altă parte, femeile sunt motivate atunci când se simt prețuite și iubite. Atunci când nu se simt susținute și respectate, ele tind să devină excesiv de responsabile și obosite din cauza eforturilor de a menține totul sub control. Însă, când simt că sunt iubite și îngrijite, femeile devin mai deschise și au mai mult de oferit partenerului.
Este important de înțeles că aceste diferențe motivaționale sunt ceea ce a făcut posibilă conectarea dintre „marțieni” și „venusieni”. În povestea lui Gray, marțienii au fost inspirați să iasă din „peșterile” lor când au văzut cât de frumoase și diferite sunt venusienele, simțind pentru prima dată dorința de a face ceva pentru altcineva. În mod similar, femeile au început să se simtă motivate și inspirate atunci când au crezut că marțienii vor veni să le ofere susținere și iubire.
Când un bărbat este îndrăgostit, începe să se preocupe de altcineva la fel de mult ca de el însuși. Este eliberat de lanțurile motivației pentru sine și devine liber să dăruiască altcuiva, nu pentru câștig personal, ci din grijă.
În relațiile moderne, aceste lecții sunt încă valabile. Femeile au nevoie să simtă că sunt apreciate și iubite pentru a se deschide și a primi susținere, în timp ce bărbații au nevoie să se simtă necesari și valorizați pentru a se implica și a oferi. Este important ca ambii parteneri să înțeleagă aceste diferențe, să evite să se învinovățească reciproc pentru neînțelegeri și să învețe să se susțină unul pe altul.
În capitolul 5, autorul spune că bărbații și femeile folosesc aceleași cuvinte, dar sensurile lor pot fi diferite. Acest lucru duce la frecvente neînțelegeri.
Femeile folosesc metafore, superlative și generalizări pentru a-și exprima emoțiile, în timp ce bărbații iau cuvintele literal, ceea ce poate cauza conflicte.
Bărbații și femeile rareori înțeleg aceleași lucruri, chiar și atunci când folosesc aceleași cuvinte. Femeile presupun licență poetică pentru a-și exprima pe deplin sentimentele, folosind superlative, metafore și generalizări.
Exista o listă de plângeri comune ale femeilor și răspunsuri ale bărbaților care arată cum aceleași cuvinte pot fi înțelese diferit:
- „Nu ieșim niciodată” – bărbatul răspunde: „Nu este adevărat, am ieșit săptămâna trecută.”
- „Nimeni nu mă ascultă” – bărbatul răspunde: „Dar te ascult acum.”
De exemplu, menționează John Gray, expresia „Nu mă asculți niciodată” poate fi interpretată de bărbat ca un atac la competența sa, dar, în realitate, femeia își exprimă frustrarea și are nevoie de înțelegere emoțională.
Pe de altă parte, bărbații devin tăcuți când sunt stresați sau au nevoie să proceseze informații. Femeile interpretează tăcerea ca pe o lipsă de afecțiune, în timp ce pentru bărbați înseamnă doar că au nevoie de timp pentru a gândi.
În acest caz, femeile trebuie să înțeleagă că bărbații au nevoie de spațiu și timp singuri pentru a-și rezolva problemele. Atunci când un bărbat intră în „peșteră”, este important ca femeia să nu insiste să discute și să nu încerce să îl „salveze”.
Când un bărbat intră în peștera lui, sunt șase moduri de a-l sprijini: să nu-l dezaprobi, să nu încerci să-l ajuți oferind soluții, să nu-l bombardezi cu întrebări despre sentimentele lui, să nu stai lângă ușa peșterii și să-l aștepți, să nu te îngrijorezi pentru el și să faci ceva care te face fericită.
În capitolul 6, autorul susține că bărbații sunt ca niște benzi elastice.Bărbații sunt ca niște benzi elastice. Metafora cu banda elastică descrie ciclul de intimitate al bărbaților: apropierea, retragerea și apoi revenirea. Acest ciclu implică nevoia naturală a bărbaților de a se distanța pentru a-și reîncărca nevoia de intimitate.
Femeile se retrag de obicei când nu au încredere că partenerul le înțelege, când sunt rănite sau când sunt dezamăgite. Bărbații, în schimb, se retrag pentru a-și satisface nevoia de autonomie, chiar și atunci când relația merge bine.
Când un bărbat iubește o femeie, periodic are nevoie să se îndepărteze înainte de a se apropia din nou.
Când un bărbat se retrage, femeile tind să creadă că au făcut ceva greșit, ceea ce poate duce la o reacție de „urmărire”, încercând să restabilească conexiunea. Această reacție împiedică bărbatul să se îndepărteze suficient și să se întoarcă în mod natural, cu dorință reînnoită de intimitate.
Dacă este înțeles, acest ciclu de intimitate al bărbaților poate îmbogăți o relație, dar pentru că este înțeles greșit, creează probleme inutile.
Femeile, spune autorul, trebuie să permită bărbaților să se retragă fără a pune presiune sau a cere ca ei să se apropie. Încrederea în acest proces permite ca bărbații să se întoarcă singuri, cu motivația de a relua conexiunea intimă.
Există două moduri prin care o femeie poate obstrucționa ciclul natural de intimitate al bărbatului: (1) urmărindu-l atunci când se retrage și (2) pedepsindu-l pentru că se retrage.
În următorul capitol, autorul spune că sentimentele de stimă de sine a femeilor urmează un model asemănător unui val: când se simt iubite, ele ating o culme de fericire, dar, inevitabil, acest sentiment scade până la un punct minim. După ce ating acest punct de jos, ele își revin automat și încep să se simtă din nou bine.
Când o femeie ajunge la punctul cel mai de jos al valului ei, ea are nevoie să fie auzită și să primească susținere necondiționată, nu sfaturi sau soluții. Această perioadă este necesară pentru a-și „curăța” emoțiile și a face față eventualelor resentimente sau nevoi neîmplinite.
Ultimul lucru de care o femeie are nevoie când este pe cale să coboare este cineva care să îi spună de ce nu ar trebui să fie tristă. Ceea ce are nevoie este ca cineva să fie alături de ea, să o asculte și să empatizeze cu ceea ce simte.
Un bărbat presupune că schimbarea bruscă de dispoziție a partenerei sale se bazează doar pe comportamentul lui. Când ea este fericită, își asumă meritul, dar când este nefericită, se simte și el responsabil.
Bărbații fac deseori greșeala de a încerca să își facă partenerele să se simtă mai bine rapid, oferind explicații sau încercând să le „salveze” din stările de tristețe. Aceasta este o abordare greșită, deoarece femeile au nevoie să treacă prin această cădere înainte de a-și recâștiga echilibrul emoțional.
Un bărbat înțelept învață să iasă din cale pentru a ajuta o femeie să se simtă în siguranță să urce și să coboare. El renunță la judecăți și cerințe și învață cum să ofere susținerea necesară.
Înainte de a te invita călduros să lecturezi în integralitate această carte, aș dori să îți las și câteva idei de final la care să reflectezi. Așa cum reiese din cartea lui John Gray, un paradox al relațiilor de iubire este că, atunci când lucrurile merg bine și simțim că suntem iubiți, uneori ne putem distanța emoțional de parteneri sau reacționa în moduri lipsite de iubire. E bine să știi și să conștientizezi faptul că aceste schimbări bruște sunt comune și se întâmplă deoarece iubirea scoate la suprafață emoții neprocesate.
Când suntem iubiți, ne simțim suficient de „în siguranță” pentru a ne confrunta cu rănile din trecut. Sentimentele reprimate din copilărie apar și tind să umbrească dragostea actuală, dar ele se manifestă pentru a fi vindecate și eliberate.
De multe ori, precizează autorul în carte, doar 10% din ceea ce ne deranjează în prezent este legat de situația curentă, în timp ce 90% provine din sentimente nerezolvate din trecut. Dacă avem rănile emoționale „deschise”, putem reacționa exagerat la comportamentele partenerului, atribuindu-i vina pentru suferințele noastre vechi.
Un alt aspect important pe care e bine să îl cunoști este că atunci când sentimentele reprimate ale unui bărbat apar, el tinde să se retragă în „peștera” lui și are nevoie de acceptare. În schimb, când o femeie se confruntă cu sentimentele reprimate, ea „cade în fântână” și are nevoie de afecțiune și grijă.
Acest articol a apărut în ediția XI a ziarului Fain & Simplu.
VLAD GAFENCU